~~~ Radio Garden și Iubirea Pentru Arctic Outpost AM1270 ~~~ – Loredana Cosânzeana (2022)

Spuneți ce vreți despre online, despre internet, despre lumea de neatins a legăturilor noastre întâmplate prin intermediul fibrei optice, dar nu știu cum să zic, are incredibil de multe părți absolut minunate! Discursul legat de această temă este dat exclusiv de locurile pe care alegem să le frecventăm in online, iar locurile pe care le alegem sunt, de obicei, o expresie vie a locurilor care există deja în existența fiecăruia dintre noi. E un loc vast, complex, murdar și minunat în mod egal. Un loc fără timp și fără limite, un univers în sine, care stă viu pentru că undeva există o priză fenomenală care ține în viață toată această lume virtuală, despre care se spune că a schimbat soarta omenirii. Iar afirmația aceasta este cât se poate de adevărată.

Personal, am crescut cu internetul de pe vremea în care el era ceva care exista doar pe computere, nu se găsiseră încă tehnici de a fi îndesat în telefoane mobile. Mai mult, amintirile mele cele mai îndepărtate nici măcar nu cunosc noțiunea de telefon mobil, așa că se poate spune foarte clar că exist din timpuri foarte primitive, sau se poate spune că tehnologia a avansat în ultimele decade într-un fel absolut copleșitor.

Pe vremea în care eram în liceu încă nu existau telefoane de tip smartphone, sau dacă existau, erau disponibile doar pentru o anumită categorie de oameni. Pe când eram în liceu, îmi amintesc că un artificiu minunat al tehnologiei exista sub forma telefoanelor mobile cu taste (taste taste, 3D, ca să fie clar) și cu sunete polifonice. Ba mai mult, ecranele aveau și culori. Iar asta se întâmpla în perioada 2005-2006. Nu chiar ieri, dar nici acum teribil de multă vreme.

De atunci, telefonul mobil a evoluat într-o ființă aproape, a devenit o extensie a propriei existențe. Nu mai are butoane, are doar ideea lor, ecranul a acaparat întreaga suprafață a telefonului, aparatul foto a fost integrat în telefon – iar acest aspect a atins cotele perfecțiunii, internetul a fost adăugat acolo ca funcție de bază, fiind pe post de hrană în piramida nevoilor lui Maslow pe rit modern, telefonul e acum și radio, și televiziune, este aproape tot. Este așa de profund legat de fiecare dintre noi, încât ne poate recunoaște după față sau după amprente, în funcție de preferințe. E așa de visceral legat de existența omului modern, încât o posibilă lipsă a lui duce la un mic atac de panică, cu gândul că toată existența noastră înregistrată pe el s-a dus cu posibila lui dispariție. A devenit a treia mână sau al doilea suflet, pare că nimic nu ne mai poate despărți.

Eu știu foarte bine ce zic aici, mai ales că acum mai bine de un an am rămas fără telefon, care a dispărut de lângă mine prin furt. Cu el, s-au dus si amintirile adunate în mai bine de jumătate de an și atunci când s-a întâmplat, m-am simțit de parcă cineva a furat o parte din mine. Sau de parcă mi-a furat o cameră din casă. Un furt de telefon din anii 2000 nu ar fi avut același impact. În afară de telefonul în sine, ar fi dispărut doar numerele de telefon. Atât. Telefonul de acum a făcut tranziția de la doar un telefon la parte din mine, pentru că nu mai este doar un telefon, nu mai servește unui singur scop, ci acum a ajuns să fie expresia vie, dar fără viață, a lumii fiecăruia dintre noi.

În acest context minunat, în care telefonul meu e creatura perfectă zămislită între lumea reală și lumea onlineului, am descoperit, printre infinitele oferte de aplicații din AppStore, aplicația Radio Garden. Bine, nu am descoperit-o singură, a venit pe fundalul cântecului de lebădă al legăturii mele cu oareAfost, cel mai nou fost de rang de top din viața mea. În timp ce legătura noastră își cânta ultimele sunete, el mi-a lăsat, totuși, un cântec neîntrerupt, pentru că mi-a povestit despre această aplicație. Ori a făcut-o el cu entuziasm, ori m-am entuziasmat eu, nu știu să spun, însă ce e cert, e faptul că m-am lipit foarte tare de aplicația în cauză.

Radio Garden e un loc drăgălaș care adună posturi radio de peste tot din lume, care au ales să se înscrie ca parte din acest proiect. Aplicația se prezintă foarte epic, primul lucru pe care îl vezi după descărcare fiind întreaga planetă – Europa este toată verde, semn că o mulțime de posturi radio sunt prezente aici, Americile la fel, in Asia este destul de multă mișcare verde. În principiu, unde este aglomerație de oameni, sunt și multe posturi radio, iar o parte dintre ele sunt prezente aici.

Ce mi-a plăcut mie foarte mult este că poți vedea felii de realități în timp real – muzică de toate soiurile, comercială în sensul pe care îl înțelegem noi aici, muzică locală, ceea ce ar suna ca fiind muzică populară, muzică veche, muzică în toate limbile planetei, reclame audio locale, care sună toate fix cum sună reclamele de la noi atunci când suntem conectați la un post radio, emisiuni, etc, atât de multe lucruri, care îți lasă sentimentul că viața este absolut la fel peste tot, că realitatea este prezentată absolut la fel, că toată planeta dansează în același ritm, chiar dacă muzica diferă.

Plimbările acestea virtuale prin radiourile planetei m-au făcut să am un drag și mai mare față de toată existența, m-au făcut să simt o familiaritate și mai mare față de o întreagă planetă pe care nu am cunoscut-o, și aici nu mă refer la locurile geografice. Plimbându-mă de colo-colo, am simțit întreaga planetă de parcă ar fi un bob de mazăre mic mic mic, pulsând exclusiv în ritmul prezentului.

Însă am avut și o mare surpriză. Nici nu știu cum să o prezint ca să o fac și mai epică decât este, pentru că mi-ar plăcea să fac fix acest lucru.

Învârtindu-mă pe globul ăsta pământesc, care, brusc, devenise foarte mic, am găsit un loc minunat, minunat din foarte multe motive. Mă dusese cursorul în nordul planetei, în marele nord, în marele frig, în marea gheață, în marea noapte polară. În locul unde timpul pare să nu existe. Mă aflam deasupra Europei, mă îndreptam cu tupeu înspre marea insulă Svalbard, un loc absolut unic din foarte multe motive, un loc pentru care am prins o mare iubire acum mulți ani din cauze foarte implauzibile, mai ales că eu detest frigul.

Acum 5-6 ani am descoperit că există acest loc, atât de izolat, atât de fără copaci, atât de neobișnuit și, undeva în sufletul meu, din nu știu ce motive, s-a aprins o flacără. Probabil pentru că era prea frig, brusc. Nu știu de ce, și nu știu de unde, s-a pornit în mine chemarea marelui sălbatic și mai că mă vedeam mânând o sanie cu câini Husky. Nu știu ce s-a întâmplat cu mine și de ce am avut declicul ăsta, eu fiind o mare iubitoare de vară și de mare, nisip, verdeață și cam tot ce duce cu gândul la tropice.

Ei bine, în timp ce cursorul meu mă îndrepta înspre nord, am realizat că mă duc fix înspre Svalbard, și am știut asta pentru că mi-a zis marele Google Maps, pentru că, între timp, uitasem unde e locul ăla de care prinsesem așa mare iubire. În Svalbard, prezentată pe hartă ca fiind încă o insulă albă, înghețată, este un singur post înscris pe Radio Garden – Arctic Outpost AM 1270. Acest singur post, care a început să emită de când m-am apropiat de el, coborând ușor ușor din înalțimile planetei, m-a cucerit de la prima melodie, fix cum m-a cucerit Svalbard, de prima oară când am auzit de ea. Arctic Outpost emite din Longyearbyen, capitala Svalbard, un orășel cu puțin peste două mii de locuitori, și probabil cu tot atât de multe particularități.

În plin frig arctic, cum îmi plăcea să îmi imaginez că ar fi, m-a încălzit o melodie de prin anii 40, jazzy de nu se poate. Apoi a mai venit încă una. Și încă una. Și a ținut-o așa. Am sperat să nu se termine, cu gândul că am prins o emisiune cu muzică veche. Și nu s-a terminat. În tot timpul ăsta, m-am rupt de realitatea timpului meu, m-am rupt de experiența Radio Garden, eram foarte prinsă într-un timp care s-a dus acum multă vreme. Mă imaginam deja cu o rochie albă, simplă, de satin, cu buclele alea epice făcute cu cine știe ce eforturi, mă vedeam aproape în alb și negru, dar alb și negru de anii 20-40, într-o sală mare, plină de oameni eleganți, dansând. Se auzeau foarte clar sunetele instrumentelor muzicale folosite de formațiile aduse pentru a anima atmosfera. Se auzeau clichetele paharelor, se auzea tot ce era bun din acea perioadă din timp.

Nu căutam să aud și ce a fost rău. Când trece timpul și nu l-ai trăit fix pe acela, pentru urmași rămâne romanțarea timpului în cauză – vine sub forma muzicii de atunci, vine din principii estetice, din stilul de dans, din felul în care vorbeau oamenii, din felul în care se curtau. Se naște sentimentul că poate lumea aia a fost mai frumoasă, mai plină de sens, mai elegantă, mult mai opusă față de prezentul de acum care nu pare să aibă o identitate. Dar pentru ca prezentul să aibă o identitate, trebuie să treacă timpul peste el, căci, în timp ce e trăit, nimeni nu înțelege nimic din nimic.

Am rămas pe Arctic Outpost o vreme lungă de timp, niște ore bune. Muzica continua ruptă de realitate, ne învârteam în anii 20-40, cu mici salturi în anii 50, și mie nu îmi venea să cred că e adevărat ce se întâmplă. Svalbard în sine e foarte rupt de realitate, asta e cert. Iar tipul ăsta de muzică pare foarte potrivit cu locul, care invită la visare.

A doua zi am căutat același loc, să văd ce mai zice Arctic Outpost, și răspunsul m-a șocat. Se pare că postul în cauză emite de parcă ar fi blocat în acea perioadă de timp, captează tot ce a fost mai drăgălaș, elegant și calm într-o perioadă de timp pe care nici bunicii nu au prins-o, sau, dacă au prins-o, erau doar niște copii. Nu cred că mai trebuie să spun că atunci când intru pe Radio Garden mă duc direct pe Arctic Outpost.

Sunt foarte fidelă iubirilor mele autentice, nu mai văd nimic în jur, pentru că sunt prea prinsă de mirajul real al frumuseților lor. Iar insula Svalbard, cu misterul ei rece și tăios, și cu muzica aceasta de ți se duce direct în suflet și care aduce la viață timpuri muzicale apuse de multă vreme se califică foarte frumos la categoria iubirilor autentice. Personal, simt că parcă am accesat prin cine știe ce minune, un portal al undelor radio care au emis atunci și, care, cumva, și-au continuat existența, mult după dispariția tuturor celor care au ascultat cândva tipul acesta de muzică. Iar acest post de radio, alături de locul din care emite, mă cam fac pe mine să dansez pe unde de miraj și nu stiu cum să vă spun…nici că se putea un remediu mai bun față de realitatea agitată de acum.

Top Articles

Latest Posts

Article information

Author: Dong Thiel

Last Updated: 11/25/2022

Views: 6398

Rating: 4.9 / 5 (79 voted)

Reviews: 94% of readers found this page helpful

Author information

Name: Dong Thiel

Birthday: 2001-07-14

Address: 2865 Kasha Unions, West Corrinne, AK 05708-1071

Phone: +3512198379449

Job: Design Planner

Hobby: Graffiti, Foreign language learning, Gambling, Metalworking, Rowing, Sculling, Sewing

Introduction: My name is Dong Thiel, I am a brainy, happy, tasty, lively, splendid, talented, cooperative person who loves writing and wants to share my knowledge and understanding with you.